O rezecție apicală este o operație de canal foarte frecventă care se face în cazul în care terapia de canal eșuează. Este efortul final, realizat cu scopul de a salva dintele de la extracție.
Vârful rădăcinii unui dinte este îndepărtat chirurgical în timpul rezecției apicale. Tratamentul este realizat sub anestezie locală, tocmai pentru a garanta confortul pacientului pe tot parcursul operației.
În cele mai multe cazuri, rezecția apicală este necesară pentru dinții cu o singură rădăcină atunci când aceștia sunt infectați, dar poate fi necesară și pentru dinții cu multe rădăcini, în situații rare.
Infecția din os progresează, ducând la pierderea dintelui dacă nu se îndepărtează la timp apexul rădăcinii.
Operația de ridicare a sinusurilor este o tehnică chirurgicală care oferă suficient țesut osos pentru instalarea unui implant dentar în regiunea molarilor și premolarilor din maxilarul superior.
În timpul intervenției chirurgicale, dentistul va îndepărta gingia și va umple cavitatea maxilarului superior cu os propriu sau cu os artificial, cu scopul de a obține suficient volum osos pentru a putea insera un implant dentar.
Ocazional, procedura sinus lift, poate fi combinată cu procedura de plasare a implanturilor dentare. Cu toate acestea, în unele cazuri, această procedură este urmată de o perioadă de vindecare de 9 luni, după care se introduce implantul.
Cea mai frecventă procedură chirurgicală din lume este extracția dentară.
Procedura este utilizată pentru a repara sau restaura dinții care sunt sparți și nu pot fi tratați, precum și dinții care prezintă diferite malpoziții dentare, atunci când această intervenție este recomandată de ortodont.
Dintele este extras sub anestezie locală. În cazul în care locul s-a infectat, este posibil să fie nevoie de două sau trei ori mai multă anestezie decât de obicei.
Incizia este sigilată și locul de extracție este suturat, dacă este necesar. Firele sunt îndepărtate după 7 până la 10 zile, în funcție de instrucțiunile medicului stomatolog.
Înainte de a fi introdus un implant dentar, augmentarea osoasă poate fi necesară, fiind o tehnică de creștere a cantității de țesut osos. Atunci când dintele a fost scos cu mult timp în urmă, a existat o pierdere osoasă substanțială, precum și după extracții dentare complexe și procese infecțioase mari în os, din cauza cărora volumul osos scade.
- Operația de inserare a implantului dentar
Intervenția chirurgicală de plasare a implantului dentar este o procedură prin care un implant este plasat în osul maxilarului. În cazul în care pacientul a pierdut unul sau mai mulți dinți, această procedură este soluția ideală pentru tratarea golurilor dentare.
După trei-patru luni, implantul este fixat la locul lui și se atașează o coroană dentară, o punte sau o proteză semi-mobilă. Unul dintre beneficiile implantul dentar este că arată și se simte exact ca dinții naturali, datorită tehnologiei de ultimă oră.
Chirurgia parodontală restabilește aspectul dinților și ajută la menținerea acestora pe arcadă pentru o perioadă mai lungă de timp. Este utilizată pentru a trata atât dezvoltarea pungilor parodontale, cât și retracția gingivală.
