CARIA DENTARĂ – GENERALITĂŢI
Boala carioasa este o maladie infecţioasă, transmisibilă, ce produce prin demineralizare modificări în conţinutul mineral al ţesuturilor minerale dure şi care are în anumite condiţii capacitatea de reversibilitate şi vindecare prin procese de remineralizare.
Unii consideră (Elderton R.J.) că procesele carioase reprezintă în mod fundamental o manifestare a unui dezechilibru dintre ionii de calciu şi fosfat în ţesutul dentar şi salivă, mediat de microorganismele plăcii bacteriene şi influenţat de unii factori (fluor).
Caria dentară este un fenomen de origine externă şi prin prisma faptului că nu afecteză dinţii incluşi sau neerupţi, ale căror suprafeţe externe nu sunt expuse direct în mediul bucal, şi acţioneză atât pe dinţi vitali, cât şi devitali.
In ultimele decenii, in geneza cariei dentare s-au selectionat 3 factori cauzali, si anume: flora microbiana bucala, unele componente alimentare si calitatea structurilor dentare. In aceste conditii, pentru declansarea leziunilor carioase este necesara interferenta obligatorie a acestor 3 cauze.
-
Sediile susceptibile pentru atacul cariogen:
- şanţurile şi fostele
- suprafeţele netede aproximale situate imediat sub punctul de contact sunt ferite de acţiunea benefică a autocurăţirii, a curăţirii artificiale şi a salivei
- suprafeţele netede vestibulare şi linguale din treimea gingivală, sunt zone mai puţin susceptibile, fiind expuse direct factorilor naturali de apărare împotriva cariilor, însă la pacienţii cu risc cariogen mare, la acest nivel se găsesc atât leziuni active necavitare (White-spot), cât şi cavitare
- suprafeţe radiculare, mult mai susceptibile la carii
Factori de risc în apariţia cariilor
Se urmăresc principalii factori de risc :
- factori locali
- factori alimentari
- factori de risc de la nivelul fluidului oral
Factorii locali:
- dinţi cu morfologie accentuata
- incongruenţã dento-alveolarã cu inghesuire
- dinţi cu malpozitii (versii, rotatii)
- dinţi cu dentinogenezã imperfectã, cu distrofii dentare secundare de tipul cariilor circulare la frontalii superiori (caria de biberon), sau sindromul dentar Dubreuil-Chambardel .
- dinţi cu obturaţii debordante, cu restaurãri protetice la care depunerea plãcii bacteriene se poate face in zona coletului acolo unde existã o adaptare defectuoasã .
- la pacienţii ce suferã de sindrom disfuncţional al sistemului stomatognat, cu tulburãri musculare, ocluzale, ale ATM, ce creeaza condiţii favorabile depunerii de placã bacterianã şi de apariţie a cariilor
- la pacienţii cu boalã parodontalã (gingivite, parodontopatii) la care, datoritã prezenţei inflamaţiei gingivale, igiena este precarã şi favorizeazã apariţia de carii, in special in zona coletului precum şi pe suprafeţele radiculare ce devin expuse plãcii bacteriene cariogene
Factorii alimentari
- Dieta influenţeazã în mod direct structura dentarã, fie prin scaderea pH-ului in urma abuzului de alimente şi sucuri acide, fie provocând demineralizãri locale şi eroziuni cervicale.
- Alimentele dure şi / sau acre stimuleazã secreţia salivarã beneficã in instalarea proceselor de remineralizare.
- Dieta influenţeazã activitatea bacterianã prin prezenţa în cantitate mare şi în timp îndelungat a zaharozei ce favorizeazã, prin elaborarea de polizaharide extracelulare de cãtre Streptococcul mutans, formarea unei plãci aderente, groase şi foarte cariogene (Gafar, Iliescu, Lãcãtuşu) .
- Prin conţinutul în substanţe aglutinante şi neutralizante, dieta poate avea şi un efect antimicrobian.
- Dieta influenţează în mod direct structura dentară, fie prin scăderea pH-ului în urma consumului repetat de alimente şi sucuri acide, fie provocând demineralizari locale şi eroziuni cervicale (Andrian, Lăcătuşu).
- Cariogenitatea carbohidraţilor fermentabili nu este determinată de cantitatea consumată ci de frecvenţa consumului. Esenţială este perioada de timp în care zahărul este la dispoziţia activităţii metabolice bacteriene.
Lasă-ne un comentariu